Sălile de clasă inteligente vor încuraja elevii să devină autodidacți

Ați observat felul în care vorbesc generațiile?

Nu mă refer la adolescenții monosilabici sau la greselile gramaticale. Vorbesc despre fenomenul „caută pe google”. Îl recunoașteți?

În timp ce eu și soția mea ne contrazicem, nu fără să ne facă plăcere, cu privire la data lansării unui album vechi sau despre subiectul unui roman citit cu mult timp în urmă, copiii noștri adolescenți consideră iritante amintirile și argumentele în contradictoriu. „Caută pe google” zic ei la unison, dând din cap dezaprobator în direcția părinților „demodați” trecuți de 40 de ani.

Ceva s-a schimbat. În vreme ce generația mea a fost învățată să prețuiască un volum strict de cunoștințe, tinerii se mândresc cu abilitatea lor de a naviga la informațiile de care au nevoie pentru orice sarcină sau discuție.

De la „job-uri pe viață” la „învățare permanentă”

Și nu e deloc rău!

Lumea se schimbă repede. Se așteaptă ca modelele noastre economice și piețele forței de muncă să sufere o perturbare și o revizuire semnificative. Noile tehnologii, precum inteligența artificială, realitatea augmentată, imprimantele 3D, roboții și cobotica (pentru a da doar câteva exemple), vor fi din ce în ce mai prezente în companii și în locuințe.

"Job-ul pe viață” al bunicilor noștri nu mai e de actualitate. Este foarte probabil ca cei care se nasc astăzi în Europa să-și schimbe locul și chiar domeniul de muncă de mai multe ori în carieră. Pentru ca transformarea să aibă loc cu succes, generațiile viitoare trebuie să devină metadidacte.

În termeni simpli, metaeducația reprezintă conștientizarea și preluarea controlului asupra propriei educații. Alți termeni sunt „autoinstruirea” sau abilitatea de a fi „autodidact”.

Crearea unei forțe de lucru alcătuite din metadidacți

În cel mai recent document de cercetare privind impactul tehnologiei asupra sectoarelor-cheie din Europa, am chestionat 17 lideri de opinie în legătură cu impactul tehnologiei asupra mediului de lucru din 2025. Apoi am comunicat aceste idei la peste 7000 de lideri de companii și angajați europeni pentru a le testa percepțiile și pregătirea în fața acestor schimbări.

Conform Ben Hammersley, editorialist la versiunea pentru Marea Britanie a revistei WIRED (printre alte distincții), în viitor „metaeducația va fi o aptitudine-cheie pentru angajați și pentru studenți”. Această ipoteză a fost susținută de 57% dintre liderii de companii din Europa, care consideră că metaeducația va deveni noua normă.

În sala de clasă, metaeducația va fi susținută de o nouă serie de tehnologii bazate pe colaborare, precum proiectoarele interactive, dispozitivele portabile, realitatea augmentată și imprimarea 3D.

Se așteaptă ca profesorii să își asume din ce în ce mai mult rolul de ghizi, în locul celui de conferențiari, sprijinind studenții să-și urmeze propriile obiective educaționale personalizate. 72% dintre europeni sunt de acord că învățământul va deveni mai adaptat și mai personalizat către individ, chiar și într-o sală de clasă comună.

Suntem pregătiți pentru schimbare?

Deși există o oarecare agitație cu privire la potențialele provocări pe care noile tehnologii le vor aduce modelului educațional tradițional, unele tendințe, în special, sunt considerate a fi extrem de pozitive. Având în vedere nevoile preconizate ale economiei până în 2025, studiul combinat (utilizarea unui amestec de instrumente educaționale online și offline) este sprijinit de 68% dintre angajații europeni, educația bazată pe colaborare este sprijinită de 65% și metaeducația este sprijinită de 66%.

În total, 55% dintre angajații europeni sunt de acord și cu faptul că metaeducația va avea un impact pozitiv asupra întregului sector educațional.

Prin urmare, generațiile viitoare vor avea mai puține cunoștințe?

Și se pare că nu sunt singurul care are această reacție cu privire la cultura „caută pe google”. 69% dintre cei chestionați se tem că încrederea excesivă acordată accesării informațiilor prin intermediul tehnologiei ar putea duce la scăderea nivelului general de cunoștințe.

Cu toate acestea, am început să observ această adaptare ca parte a unei tendințe pe termen lung.

Înainte de apariția tiparniței, înaintașii noștri au împărtășit o tradiție de învățare orală pe care nu o mai considerăm necesară sau practică. Poate că popularizarea enciclopediilor la o generație anterioară a dus la apariția unor comentarii disperate de genul „caută” în case din întreaga Europă.

Dar nu cred că mulți dintre noi sunt de acord cu ideea că sistemele educaționale din Europa au suferit din cauza integrării manualelor sau a limbii scrise. Nici nu cred că suntem înzestrați cu mai puține cunoștințe.

Noile tehnologii creează noi modalități de a munci și acestea pot duce la noi cercetări, descoperiri și idei.

Perspectiva unui sistem educațional și a unui mediu de lucru care utilizează cele mai noi tehnologii pentru a susține învățarea permanentă, a încuraja explorarea independentă și a sprijini creativitatea, mă face să fiu încântat de viitorul nostru.

Doriți mai multe informații?

Raportul complet conține toate perspectivele, puteți să îl descărcați de aici: